Traducere de Octavian Cocoş
Recunoaște că moartea nu-l poate elibera de suferință și totuși o cheamă.
Dacă aş şti că moartea mă separă
de gândul de iubire disperată,
cu mâna mea aş îngropa îndată
aceste membre şi a lor povară.
Însă mă tem că voi ajunge iară
să plâng ori să mă lupt ca altă dată,
şi-aici rămân, căci poarta-i ferecată,
iar moartea m-a lăsat pe dinafară.
De mult săgeata trebuia să plece
din coarda nemiloasă şi absurdă,
ce şi pe alţii i-a răpus prin vreme;
eu îi implor pe-Amor şi pe-acea surdă,
ce mi-a lăsat a ei paloare rece,
dar nu-şi aduce-aminte să mă cheme.
vezi mai multe poezii de: Francesco Petrarca
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.